#88: ”Ce oare fac?! Am innebunit?!”
Mama antreprenor? Este unul dintre modurile in care se descrie Catalina Bucur, initiatoarea proiectului sunnysideup, autoare de carte pentru parinti si copii, fost jurnalist de televiziune si, mai important decat toate la un loc, MAMA. Dar mai bine sa o las pe ea sa vorbeasca si sa iti descopere cum se imbina mamicia, cariera si proiectele personale.
Daca ai primit newsletter-ul MiculRinoccer de la un prieten si ti-a placut, te poti abona aici.
Catalina, am citit povestea ta pe blog, pe sunnysideup.ro. Totusi, un lucru mi-a ramas neclar: cum ai facut tu trecerea de la presa la freelancing?
O sa fiu complet sincera cu tine si o sa iti recunosc: trecerea de la presa (jurnalism de televiziune) la freelancing a fost una dintre cele mai dificile etape pentru mine - si nu pentru ca mi-ar fi fost greu sa gasesc clienti, proiecte si contracte bune, nu, etapa aceea a fost usoara si fireasca, ci pentru ca schimbarea aceasta majora a reprezentat, pentru mine, o iesire coplesitoare din zona de confort care a venit la pachet cu atacuri de panica, anxietati, insomnii si multe nopti in care ma intrebam: ”Ce oare fac?! Am innebunit?!”
Am inteles, mai tarziu, ca noi ca natie nu am fost pregatiti sa facem antreprenoriat - a avea o afacere personala pe care sa o tii pe profit nu este ceva cu care majoritatea dintre noi am fost crescuti. Dimpotriva, in general mindset-ul parintilor nostri crescuti in comunism era ”gaseste-ti un loc de munca bun, platit decent, din care sa iesi la pensie”. Ori un astfel de mindset isi pune amprenta puternic pe felul in care copiii acestor parinti vad diversele oportunitati profesionale: ne este teama sa incercam lucruri noi, teama sa ne desprindem de jobul caldut, unde angajatorul se ocupa de tot si teama sa nu gresim. Mi-au luat vreo 2 ani, din momentul in care am stiut ca vreau sa construiesc propria mea afacere, ca sa am curajul sa ma desprind de jobul meu din televiziune si sa pornesc pe calea freelancingului.
Am inceput cu un singur client care avea nevoie sa scriu pentru el, din zona de e-commerce, si care mi-ar fi asigurat cam jumatate din salariul pe care il aveam pe atunci in televiziune. Incet-incet, prin recomandari, au inceput sa vina si altii - proiectele apar atunci cand esti serios si iti faci treaba bine - asa ca in scurt timp anxietatile mele s-au domolit.
Care sunt avantajele si dezavantajele freelancing-ului?
Ahhh, pai nu auzim noi peste tot ca freelancerii lenevesc toata ziua si stau la cafele prin oras? Ei bine, este o diferenta foarte mare intre perceptia aceasta si ceea ce se intampla cu adevarat in viata unui antreprenor. Stii gluma aia: ”Nu mai voiam sa lucrez de la 9 la 17, asa ca m-am facut antreprenor, si acum lucrez tot timpul”? Cam asa stau lucrurile.
Lasand gluma la o parte, avantajele freelancingului constau in flexibilitatea programului (nu trebuie sa raspunzi in fata niciunui sef furios pentru ca ai intarziat sau pentru ca vrei o zi libera), capacitatea de a-ti selecta foarte bine clientii (nu lucrez cu absolut nimeni daca nu simt ca am o chimie cu acea persoana sau cu acea afacere) si abilitatea de a lucra de unde vrei tu. In cazul meu, de acasa - freelancingul mi-a adus ceea ce eu voiam mereu, adica posibilitatea de a-mi vedea baietelul cum creste, fara sa fiu blocata intr-un program de televiziune care de multe ori incepea la 9 si se termina dupa ora 21. Partea financiara mi se pare iarasi un avantaj - eu sunt cea care decide ce se intampla cu banii mei, cu profitul firmei.
Dezavantajele ar fi legate de faptul ca acel sef furios de care vorbeam mai sus… esti chiar tu. Iar daca ai ghinionul sa fii exigent si ambitios, este posibil sa ai mult mai putin timp liber fata de cel pe care il aveai cand erai angajat.
Esti o persoana foarte deschisa; cum e sa comunici cu proaspetele mamici?
Te contrazic. :) Sunt o persoana foarte introvertita, care leaga greu prietenii si care are acelasi cerc apropiat de prieteni buni de la 14 ani, cu care se simte in largul sau - in grupuri noi de oameni, sunt mai degraba tacuta si analitica.
Insa pe Instagram am reusit sa construiesc un spatiu la care tin enorm, o comunitate empatica de mame care gasesc sprijin, ajutor si suport una in cealalta, si pe care lucrurile pe care eu le scriu le ajuta sa se vindece sau le rezolva probleme cu care se confrunta. Este extrem de usor si de frumos sa comunic cu ele pentru ca suntem la fel - aceleati framantari, aceleasi griji, aceleasi dorinte pentru copiii nostri. Practic, am construit un loc sigur in care putem sa ne simtim, una cu alta, de parca ne-am cunoaste de la 14 ani - si am extrem de multa recunostinta fata de ele.
De ce anume crezi tu ca are nevoie o mama, in primele saptamani dupa nastere?
De certitudinea ca nu este singura. Am reinceput sa scriu pe blog dupa o pauza de niste ani buni, in luna martie a anului trecut. Mircea facuse un an, nu mai era bebelus, greul lauziei si al postpartum-ului trecuse, eu incepusem sa devin din ce in ce mai stapana pe mine si sa ma linistesc, sa ma relaxez in ipostaza de mama. A fost momentul in care, vazand lucrurile cu mai multa claritate, mi-am dat seama ca in perioada aceasta atat de marcata de Social Media, cand suntem parca mai apropiati ca oricand si avem acces la atata informatie la un click distanta, cand avem grupuri de suport pe Facebook pentru orice, de la suport pentru iubitorii de ferigi pana la suport pentru crescatorii de languste, ei bine mi-am dat seama ca in aceasta perioada, un numar urias de mame se simt singure, gresite, lipsite de sprijinul si intelegerea celor din jur. Un numar coplesitor de mame intra in maternitate cu asteptari setate complet nerealist, crezand ca primele luni alaturi de bebelus vor fi desprinse dintr-o fotografie cu filtre calde de pe Instagram, unde mama imbracata in haine albe si perfecte isi alapteaza pruncul, complet effortless, in timp ce pe masa o asteapta o cana eleganta, cu o cafea delicioasa, aburinda, si o farfurie cu un fursec home-made din faina integrala. Si din cauza asta, un numar urias de mame isi pierd echilibrul si linistea, se invinovatesc, isi reproseaza tot (de la praful din casa la faptul ca nu toate hainele bebelusului lor sunt bio si din lana organica) si simt ca doar ele sunt incapabile sa gestioneze maternitatea asa cum cred ca ar trebui, fiindca asa (cred ca) vad la altele. Pentru ca, in viata reala, o mama ajunge sa bea cafeaua aia rece (sau reincalzita de vreo 5 ori), si nu prea mai are nimeni timp de fursecuri din faina integrala home-made in primele saptamani cu un nou-nascut in casa.
Asa ca, da, ce are nevoie o proaspata mama este sa se simta inteleasa, respectata, ajutata si validata.
Cum evolueaza nevoile mamelor, odata cu cresterea copilului?
Cred ca pe masura ce copilul creste, dinamica familiei se schimba, iar mamele au nevoie sa ajusteze mereu cantitatea de lucruri de care se ocupa si sa se asigure ca sarcinile lor sunt echilibrate cu ale barbatilor. Am intalnit multe mame carora le-a fost greu in concediul de maternitate, dar care au descoperit ca greul REAL a inceput dupa ce s-au intors la munca, cand a trebuit sa balanseze cariera, viata de familie, cresterea copilului si inca 567 de alte responsabilitati. Cred ca este nevoie de o implicare mult mai consistenta a tatilor in - nu o sa zic treburile casnice, o sa zic treburile parintesti, pentru ca incarcatura mintala pe care mamele o resimt sa nu fie atat de coplesitoare.
Pozele voastre par foarte... fericite. Asa sunteti voi, zen, 24/7?
Suntem o familie fericita si implinita, dar o familie reala - cu bune, cu rele, cu certuri, cu momente tensionate, cu zile insorite si perioade de furtuna. Intotdeauna am spus aceste lucruri pe Instagram si nu m-am sfiit sa arat latura cat mai autentica a maternitatii - de fapt, proiectul #NormalizeMotherhood tocmai despre asta este, despre a arata caaat de groaznice, minunate, frumoase, oribile pot fi zilele alaturi de un copil.
Motivul pentru care nu pun fotografii in Social Media cu momentele in care Mircea plange sau are un tantrum (desi povestesc cand aceste lucruri se intampla) sunt simple: pe de o parte, in timpul unei crize de furie sunt acolo, prezenta alaturi de fiul meu - cum as putea sa scot telefonul si sa il filmez cand trage un hohot de plans? Iar pe de alta parte, pentru ca mi-am promis ca niciodata nu o sa pun fotografii sau clipuri cu el pe Internet de care el ar putea ca, peste ani, sa se rusineze sau sa se simta prost.
As vrea sa imi vorbesti putin despre cartea ta.
”Bebe, hai la joaca!” este un ghid practic pentru parintii care au copii intre 0 si 2 ani si care… nu stiu ce, cum si in ce fel ar trebui sa se joace cu ei. Cartea are 300 de pagini si zeci de idei de joaca, activitati si mici proiecte pe care mama si tata le pot pune in practica alaturi de bebe, toate foarte simple si accesibile - am insistat sa poata fi facute din ”ingrediente” care se regasesc in fiecare gospodarie, pentru ca stiu cat de intimidante pot fi uneori acele activitati pentru copii de pe Pinterest si Instagram pentru care pare ca trebuie sa golesti mai intai stocurile a 10 magazine de jucarii si accesorii.
Cred ca la inceputul experientei noastre de parinti absolut totul ne sperie si, timp de cateva saptamani, traim intr-o nebuloasa de nesomn, anxietate, miros adorabil de nou-nascut, panica, iubire, stres si cautari frenetice pe Google. Orice iritatie pe pielea nou-nascutului, orice scancet si gangurit, orice scutec mai mult sau mai putin plin reuseste sa ne duca in aproximativ 3.2 secunde de la ”Suntem ok, totul este ok” la ”Dumnezeule mare, in ce m-am bagat, oare am stricat bebelusul?!” - si este normal sa fie asa. in cazul meu, mai mult decat panica sau teama, faptul ca nu prea stiam cum sa ma joc cu un bebelus mi-a adus un foarte curios sentiment de… stanjeneala. Ce sa fac? Ce sa ii zic? Cum sa ma port? Nu era ca si cum puteam intinde un joc de Monopoly cinstit, nu era ca si cum puteam deja sa incingem o partida de ping-pong, iar eu ma uitam in ochii lui mari si simteam cum stanjeneala ma cuprinde la gandul ca habar n-aveam ce am putea face impreuna. Este, am aflat eu mai tarziu, un sentiment foarte des intalnit la parintii aflati la inceput de drum, un sentiment de altfel foarte normal: a trecut mult timp de cand noi insine ne-am jucat, acest gen de comportament ne-a iesit din fire si din obisnuinta, iar noi traim intr-o societate care glorifica munca, eficienta, pe ”am treaba”, ”sunt ocupat” - nu relaxarea si joaca lipsita de griji; in plus, generatia parintilor nostri a tins, de multe ori, catre o maturizare mai rapida a propriilor copii - de cate ori nu am auzit, cand eram mici, sa lasam joaca si sa punem mana pe o carte/sa ne facem temele/sa facem ceva mai util cu timpul nostru? Este deci firesc ca joaca sa nu ne vina la indemana noua, adultilor, la inceput, si sa avem sentimente de panica, nesiguranta, anxietate, nerabdare, de multe ori chiar si plictiseala.
Iar cartea mea, ”Bebe, hai la joaca!”, publicata de Curtea Veche Publishing, exact problema asta o rezolva: stinghereala, nesiguranta, lipsa de idei. Am adus idei simple pentru toti parintii, dar mai ales incurajarea ca mai important decat orice activitate isteata este, de fapt, timpul pe care il petrecem alaturi de copii.
Ce alte proiecte mai ai in desfasurare, sau in faza de "schita"?
Imi plac foarte mult interviurile - ca na, asta am facut 10 ani de zile in televiziune. Asa ca in prezent lucrez la un astfel de format - nu sunt sigura daca va fi vorba de o rubrica LIVE pe Instagram sau un podcast in toata regula, dar acesta ar fi planul meu pentru 2021.
Enciclopedii care sa raspunda, cu adevarat, curiozitatii copiilor? Cred ca DE CE-urile celor mici ne inspaimanta (aproape) pentru ca mintea lor, inca neinchistata, zboara libera si pune o multime de intrebari la care noi, cei mari, nici nu ne mai gandim. Pornind de la pasiunea evidenta si innascuta a copiilor pentru natura, am zis sa iti vorbesc despre aceasta colectie, care e scrisa pe intelesul lor si e ilustrata spre incantarea tuturor.
Carti de Craciun? Tocmai pe asta sa o ratezi? De neconceput!
Povestea pe care o propune volumul porneste de la problema reala si stringenta a incalzirii globale: nu mai vine iarna, pentru ca ploua in loc sa ninga. Ghetarii se topesc, apa inunda totul, iar Mosul nu mai poate veni. Spiridusii incearca - si reusesc - sa rezolve probleme, pentru ca puterea lui Impreuna este de neinvins.
The Boss Baby - Family Business
Ti-a placut Bebe Sef? Povestea continua in mod firesc, caci bebelusii de altadata au crescut, iar unul dintre ei a devenit deja tata. O istorie de familie care pastreaza umorul care te-a incantat la prima parte, dar abordeaza un subiect mereu actual: relatiile de familie si cat de important este ca familia sa ramana unita. O alegere geniala atunci cand simti nevoia unor hohote de ras… in familie!
Singur acasa, inainte de fiecare Craciun? Poate vrei sa incerci o alternativa. Nu cu mult diferita, totusi. Un baietel mai special ramane singur acasa de Craciun, casa pe care o apara de un cuplu de raufacatori. Povestea nu e originala, glumele si capcanele care te fac sa razi cu lacrimi cand te uiti la Home Alone sunt noi si la fel de amuzante. O comedie de familie, fara pretentii de film de arta.
Panna cotta cu ananas si caramel
In cazul in care ai vrea sa incerci un desert nou, mai putin traditional, aceasta este reteta potrivita pentru tine. Usor de preparat, parfumata, gustoasa, sanatoasa si cu un mod de servire atractiv, este fix ceea ce ai nevoie de sarbatori. Nu mai spun de aroma savuroasa si racoroasa, care te va revigora dupa o masa copioasa, ca la noi, la romani.
De actualitate
O eleva de 11 ani a murit la finalul programului scolar. Avusese ora de sport, la care s-a declarat ca nu ar fi facut efort, si urmeaza investigatii amanuntite pentru a se descoperi ce s-a intamplat de fapt.
A avut loc Gala Premiilor pentru un Mediu Curat. Poti afla aici detalii despre acest subiect si care sunt cateva dintre directiile de lucru pentru viitor.
Au fost publicate rezultatele primului studiu mai amplu despre Omicron si eficienta vaccinului Pfizer: protectie de 70% contra spitalizarii, 33% contra infectarii, dar copiii au un risc de spitalizare cu 20% mai mare decat pana acum. Mai multe amanunte gasesti aici. Tot despre Omicron, oamenii de stiinta spun ca se transmite mult mai repede, dar ar trebui sa produca forme mai usoare de boala.
Cluburile sportive din Sfantul Gheorghe au primit un ajutor de 800.000 Euro de la Comisia Europeana. Toata admiratia pentru cum un oras mic stie sa isi protejeze oamenii!
Poate te intereseaza
O vrabiuta salvata nu a mai vrut sa isi paraseasca prietenii oameni. O poveste video induiosatoare, care te va face sa privesti cu alti ochi vrabiutele.
Nu stii ce orase sa vizitezi vara asta? Iata lista celor 9 orase care ar putea ajunge complet sub ape pana in 2030.
Daca tot am amintit de calatorii si vacante, o lista cu 15 parcuri nationale superbe din Europa. Da, suntem si noi pe lista!
Turism responsabil si turist sustenabil - cateva recomandari pe care merita sa le citesti.
O poveste personala: studiul vrajitoriei si reintegrarea in natura.
Paianjenii sunt mai destepti decat credem. De ce ar trebui sa te gandesti de doua ori, inainte sa ii fugaresti cu slapul in mana.
Stiai ca este posibil sa albesti “peste noapte”, si ca fenomenul are si un nume?
Lemnul pliabil, o alternativa la plastic.
Carne la imprimanta 3D? Ce putea sa urmeze pe lista, daca nu laptele facut din celule?
SUA planuiesc sa construiasca in Romania prima centrala nucleara pe baza de reactoare modulare, care ar trebui sa creeze 30.000 locuri de munca. Greenpeace sustine ca aceasta alternativa nu e nici pe departe o solutie la problemele climatice actuale, asa cum se incearca sa se prezinte publicului.
Echipa Romaniei a ocupat primul loc la Olimpiada de Robotica FIRST Global 2021.
Elon Musk a raspuns provocarii si a decis sa doneze 6 miliarde de dolari ca sa puna capat foametei mondiale. El pretinde, in schimb, perfecta transparenta din partea ONU.
Jeff Bezos doneaza 2 miliarde de dolari catre proiecte de conservare a mediului.